trei sute cincizeci şi şapte

În a doua zi de tabără (după ce a mai stat ploaia), am urcat pe Piatra Secuiului, masivul la poalele căruia sălăşluieşte Rîmetea. Cică ar avea o înălţime de 1171 m, dar cred că pe ultimii 10 nu i-am mai urcat :) Oricum, au fost suficienţi şi cei urcaţi, ne-au obosit destul de tare... deh, lipsa antrenamentului îşi spune cuvântul. Sau poate kilogramele de echipament fotografic pe care le-am kilometrat pe munte-n sus şi-n jos să fi avut şi ele un efect?


De sus, am văzut satul şi ogoarele oamenilor: